păcorniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂCÓRNIȚĂ, păcornițe, s. f. Vas de lemn sau de scoarță de copac în care se ține păcura pentru uns roțile căruței. –
Păcură +
suf. -orniță.păcorniță (Dicționaru limbii românești, 1939)păcórniță și
pocórniță f., pl.
e (d.
păcură). Vas de lemn de ținut păcura cu care se ung roatele [!] și care se ține atîrnat de car (duhoniță).
păcorniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păcórniță s. f.,
g.-d. art. păcórniței; pl. păcórnițepăcorniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păcorniță f. vas de lemn sau de scoarță în care țăranii țin păcura:
păcornița se atârnă de carâmbul de jos între roți.păcorniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂCORNÍȚĂ, păcornițe, s. f. Vas de lemn sau de scoarță de copac în care se ține păcura pentru uns roțile căruței. —
Păcură +
suf. -orniță.