part (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PART interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
part (Marele dicționar de neologisme, 2000)PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr.
parthe)
part (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*part1 adj. m.,
pl. parți; f. partă, pl. partepart (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)part2 (rar)
interj.part (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)part ! int. ce exprimă sgomotul lovirii neașteptate:
n’apuc să răspunz... și șart ! part ! CAR. [Onomatopee].
part (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PART1, -Ă, parți, -te, adj. Care aparține părților, care se referă la părți. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. — Din
fr. parthe.part (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PART2 interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). — Onomatopee.
pärt (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PÄRT, Arvo (
n. 1935), compozitor estonian. Din 1980, stabilit la Viena, apoi la Berlin. Lucrează ca inginer de sunet. Creație inițial într-un stil tradițional, apoi perioadă matematică și serială („Perpetuum Mobile”, „Diagrammid”). Ulterior integrează tradiția, prin tehnici de colaj („Collage teemal Bach”, „Credo”) și evoluează spre un stil sincretic, asociind referințele gregoriene cu sonorități noi („Simfonia a III-a”), într-un profund caracter religios.