pârlog (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pârlóg, pârloáge, s.n. (reg.) loc nearat unul sau doi ani, pe care cresc ierburi; pârloagă, moină, obleagă, toloacă, rât, morogan, moruncă, nadaz, țelină.
pârlog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pârlog n. pământ rămas nearat un an sau doi. [Slav. PRĬELOGŬ].