pârloagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat;
p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din
bg. prelog, scr. parlog.pârloagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pârloágă s. f.,
g.-d. art. pârloágei; pl. pârloágepârloagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat;
p. ext. brazda cosită de pe un asemenea
loc. — Din
bg. prelog, sb. parlog.