pârlea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PẤRLEA s. m. (În
expr.)
Ține-te (sau
tunde-o, întinde-o)
pârleo! sau
să te cam mai duci pârlea! ori
du-te pârlii! = aleargă cât poți de tare (ca să n-o pățești); pleacă! să nu te mai văd! – Din
pârli (derivat regresiv).
pârlea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pârlea s.m. art. (reg.)
1. persoană înșelată, escrocată.
2. om sărac, amărât, pârlit.
3. pungaș, potlogar, șarlatan.
4. (pop. și fam.) diavolul.
pârlea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pấrlea (
pop., numai în
expr.)
s. m.,
g.-d. pấrlii, voc. pârleopârlea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!Pấrlea (nume de persoană)
s. propriu
m.,
g.-d. lui Pấrlea, voc. Pấrlea/Pârleopârlea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pârlea m.
1. cel pârlit;
2. prăpădenie, naiba:
du-te pârlii; să te ții pârleo ! (să nu te rupi), a fugi din răsputeri. (Abstras din
pârli].
pârlea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PẤRLEA s. m. (
Pop.; în
expr.)
Ține-te (sau
tunde-o, întinde-o) pârleo! sau
să te cam mai duci pârlea! ori
du-te pârlii! = aleargă cât poți de tare (ca să n-o pățești); pleacă! să nu te mai văd! — Din
pârli (derivat regresiv).