pânzucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.
pânzucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii
pânzucă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. — Pânză + suf. -ucă.