pântecuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂNTECÚȚ,pântecuțe, s. n. Pântecel. – Pântec + suf. -uț.
pântecuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe
pântecuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂNTECÚȚ,păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. — Pântec + suf. -uț.