pântecos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos.
2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. –
Pântec +
suf. -os.pântecos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pântecós adj. m.,
pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoásepântecos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pântecos a.
1. cu pântecele mare;
2. prin analogie, mare de volum:
garafă pântecoasă EM. [Lat. PANTICOSUS].
pântecos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (
Pop.)
1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos.
2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. –
Pântec +
suf. -
os.