pângăritor - explicat in DEX

pângăritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

pângăritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pângăritor m. cel ce pângărește.

pângăritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. — Pângări + suf. -tor.