pândiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNDÍȘ adv. Ca la pândă, încet și fără zgomot; pe ascuns, pe furiș. –
Pândi +
suf. -iș.pândiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pândíș (
pop.)
adv.pândiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNDÍȘ adv. (
Pop.) Ca la pândă, încet și fără zgomot; pe ascuns, pe furiș. —
Pândă +
suf. -iș.