pânditor - explicat in DEX

pânditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

pânditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pânditor a. care pândește: o umbră pânditoare AL.

pânditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. — Pândi + suf. -tor.