pândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNDÍ, pândesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊
Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea.
2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
4. Tranz. și
intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊
Expr. (
Tranz.;
înv. și
reg.)
A pândi vreme (
cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din
sl. ponditi.pândi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pândí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pândésc, imperf. 3
sg. pândeá; conj. prez. 3
să pândeáscăpândi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNDÍ, pândesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊
Expr. A pândi cu urechea - a asculta cu atenție, a trage cu urechea.
2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi.
3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile.
4. Tranz. și
intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ♦
Expr. (
Tranz.;
înv. și
reg.)
A pândi vreme (cu prilej) - a aștepta ocazia potrivită. — Din
sl. ponditi.pândì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pândì v. a sta la pândă, a aștepta în ascuns spre a prinde sau face rău. [Slav. PÕDITI, a alunga].