pândaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. –
Pândă +
suf. -aci.pândaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pândáci (rar)
adj. m.,
pl. pândáci; f. sg. și
pl. pândácepândaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÂNDÁCI, -CE, păndaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. —
Pândă +
suf. -aci.