pâlpâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÂLPÂITÚRĂ,pâlpâituri, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.
pâlpâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri
pâlpâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PÂLPÂITÚRĂ,pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] — Pâlpâi + suf. -tură.