patos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊
Loc. adv. Cu patos =
a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat;
b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din
ngr. páthos fr. pathos.patos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pátos s.n. (înv.) pardoseală.
patos (Dicționar de neologisme, 1986)PÁTOS s.n. 1. (
Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică.
2. Înflăcărare, însuflețire, avânt, entuziasm.
3. Emfază, stil emfatic. ♦
Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl.
-suri. / < gr., fr., it.
pathos, cf. gr.
paschein – a suferi].
patos (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁTOS s. n. 1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică. ◊ înflăcărare, avânt, entuziasm. 2. emfază, stil emfatic. (< fr., gr.
pathos)
patos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pátos (-suri), s. n. – Pasiune, înflăcărare, emfază.
Ngr. πάθος (Gáldi 223).
Sec. XVIII. –
Der. patetic, adj., din
fr. pathétique.patos (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pátos n., pl.
urĭ (ngr.
pátos. V.
pat 1).
Vechĭ. Rar. Pardoseală de peatră [!].
patos (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *pátos n., pl.
urĭ (vgr.
páthos, boală, dispozițiune sufletească orĭ trupească. V.
patimă, patetic, pato-logie). Enfază, afectare în vorbă.
patos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pátos s. n.patos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁTOS s. n. însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊
Loc. adv. Cu patos =
a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat;
b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. — Din
ngr. pátlios, fr. pathos.pàtos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pàtos n.;
1. întrebuințare de mijloace patetice;
2. emfază afectată în vorbire.