putrescibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUTRESCÍBIL, -Ă, putrescibili, -e, adj. (
Livr.) Care poate putrezi; care putrezește ușor; putrefiabil. – Din
fr. putrescible.putrescibil (Dicționar de neologisme, 1986)PUTRESCÍBIL, -Ă adj. (
Despre substanțe) Care putrezește ușor. [Cf. fr.
putrescible].
putrescibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUTRESCÍBIL, -Ă adj. susceptibil de a putrezi; putrefiabil. (< fr.
putrescible)
putrescibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*putrescíbil, -ă adj. (lat.
putrescibilis). Care poate putrezi, supus putreziriĭ, putrezicĭos.
putrescibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)putrescíbil (
livr.)
(pu-tres-) adj. m.,
pl. putrescíbili; f. putrescíbilă, pl. putrescíbile