pustulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚSTULĂ, pustule, s. f. 1. (
Med.) Leziune a pielii care se prezintă ca o veziculă plină de puroi. ◊
Pustulă malignă = formă de localizare pe piele a antraxului.
2. (
Bot.) Veziculă care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. – Din
lat. pustula, fr. pustule.pustulă (Dicționar de neologisme, 1986)PÚSTULĂ s.f. 1. (
Med.) Bubuliță purulentă pe piele.
2. (
Bot.) Îngrămădire de spori sau de conidii, provocată de ciupercile parazite sub cuticula sau epiderma plantei-gazdă. [< lat.
pustula, fr.
pustule].
pustulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚSTULĂ s. f. 1. veziculă purulentă pe piele. ♦ ~ malignă = formă de localizare pe piele a antraxului. 2. îngrămădire de spori ori de conidii, provocată de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor. (< fr.
pustule, lat.
pustula)
pustulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*pústulă f., pl.
e (lat.
pústula. V.
pușchea).
Med. Unflătură [!] care supurează în vîrf.
Pustulă malignă, dalac la om (o bubă mortală).
pustulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pústulă s. f.,
g.-d. art. pústulei; pl. pústule