purtăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (
Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine.
Vocabular purtăreț. –
Purta +
suf. -ăreț.