purtabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURTÁBIL, -Ă, purtabili, -e, adj. (
Fam.; despre obiecte de îmbrăcăminte) Care este comod de purtat, care nu se murdărește și nu se uzează ușor; purtăreț. – Din
fr. portable (după
purta).
purtabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purtábil (comod de purtat) (
fam.)
adj. m.,
pl. purtábili; f. purtábilă, pl. purtábile