purpuriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei; purpurat, purpuros. –
Purpură +
suf. -iu.purpuriu (Dicționar de neologisme, 1986)PURPURÍU, -ÍE adj. De culoarea purpurii, roșu-închis. [Pron.
-riu. / <
purpură +
-iu].
purpuriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PURPURÍU, -ÍE adj. culoarea purpurei, roșu-închis. (după lat.
purpureus)
purpuriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*purpuríŭ, -íe adj. (d.
purpură; fr.
pourpré). De coloarea [!] purpuriĭ (roș înclinînd spre violet). V.
prófir, trandafiriŭ.purpuriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purpuríu1 adj. m.,
f. purpuríe; pl. m. și
f. purpuríipurpuriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)purpuríu2 s. n.,
art. purpuríulpurpuriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)purpuriu a. de coloarea purpurei, roșu închis ce bate în violet:
buze purpurii.