puroia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUROIÁ, pers. 3
puroiază, vb. I.
Intranz. (Despre țesuturi animale) A forma, a colecta, a elimina puroi; a supura. – Din
puroi.puroia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puroiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
puroiáză, conj. prez. 3
să puroiéze; ger. puroínd