purceà - explicat in DEX

purcea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PURCEÁ, -ÍCĂ, purcele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei; p. gener. scroafă (tânără). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucători împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc., în timp ce ceilalți jucători caută să-i împiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care servește la acest joc. – Lat. porcella.

purcea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
purcea, purcele s. f. 1. tejghea, bar. 2. (intl., înv.) casă de bani.

purcea (Dicționaru limbii românești, 1939)
purceá și purcícă f., pl. cele (lat. it. porcella. V. purcel). Scroafa mică (în stare de puĭ). Vest. Scroafă.

purcea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
purceá/purcícă s. f., art. purceáua/purcíca, g.-d. art. purcélei; pl. purcéle, art. purcélele

purceà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
purceà f. femeiușca porcului: a lua purceaua de coadă, fam. a se îmbăta. [Lat. PORCELLA].