pur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUR1, puri, s. m. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste, cu flori purpurii, dispuse în umbrele
(Allium rotundum). –
Cf. lat. porrum.pur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUR2, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conține elemente străine; curat, neamestecat.
2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦
Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit.
3. Veritabil, autentic, adevărat.
E adevărul pur. ◊
Loc. adv. Pur și simplu = nimic altceva decât...; numai și numai; nici mai mult, nici mai puțin decât...
4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din
lat. purus, fr. pur.pur (Dicționar de neologisme, 1986)PUR, -Ă adj. 1. (
Despre corpuri) Curat, neamestecat. ♦ Nestricat, nealterat, neviciat. ♦ Fără pete; imaculat, clar, limpede. ♦ (
Fig.) Neprihănit, curat, nevinovat.
2. (
Fig.) Simplu, gol.
3. (
În filozofia idealistă) Desprins de realitatea materială. [Cf. lat.
purus, fr.
pur].
pur (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUR, -Ă adj. 1. (despre corpuri) curat, neamestecat. ◊ nestricat, nealterat, neviciat. ◊ fără pete; imaculat, clar, limpede. ◊ (fig.) neprihănit, nevinovat. 2. veritabil, autentic, adevărat. 3. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială. (< lat.
purus, fr.
pur)
pur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pur (púră), adj. – Curat, clar.
Fr. pur. –
Der. (din
fr.)
impur, adj.;
puritate, s. f.;
impuritate, sf.;
purifica, vb.;
purificator, adj.;
purism, s. n.;
purist, s. m.pur (Dicționaru limbii românești, 1939)1) púr și (Vs.)
por m. (lat.
porrum și
porrus, praz. V.
praz). Usturoĭ sălbatic (
allium scorodoprasum), cu varietățile
rotundum, ochroléucum și
ascalónicum). – Și
hagimă (nord) și
hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V.
aĭ 1.pur (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *pur, -ă adj. (lat.
purus). Curat, neamestecat:
aer, vin pur; apă pură. Fig. Cast, integru:
vĭață pură. Gram. Fără barbarizme [!] orĭ alte defecte:
stil pur. Pur și simplu, curat, de-a binele [!]:
acesta e pur și simplu nebun. Adv.
A trăi pur, a scrie pur, a fi pur și simplu beat. (Se poate zice și
puramente).
pur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PURᾹNA (sanscr. „antichități”), colecție de texte sacre brahmane (
sec. 12
î. Hr.), ulterioare „Vedelor”, întocmită între
c. 400-1000. Glorifică în special pe Vișnu și încarnațiile sale.
P. tradițională tratează cinci subiecte: prima creație a Universului, a doua creație după distrugerea totală, genealogia zeilor și sfinților, marile epoci și istoriile dinastiilor regale. Se disting 18
p. majore (celebre sunt „Bhāgavatapurāna” și „Vișnupurāna”) și 18 minore.
pur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pur1 adj. m.,
pl. puri; f. púră, pl. púrepur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pur2 s. m.,
pl. puri