pupilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUPILÁR1, -Ă, pupilari, -e, adj. Care aparține pupilei, care se referă la pupilă, de pupilă. – Din
fr. pupillaire.pupilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUPILÁR2, -Ă, pupilari, -e, adj. (
Livr.) Care aparține pupilului, privitor la pupil. – Din
fr. pupillaire, lat. pupillaris.pupilar (Dicționar de neologisme, 1986)PUPILÁR, -Ă adj. Referitor la pupilă; al pupilei, de pupilă. [< fr.
pupillaire].
pupilar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUPILÁR1, -Ă adj. referitor la pupilă. (< fr.
pupillaire)
pupilar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUPILÁR2, -Ă adj. referitor la pupil. (< fr.
pupillaire, lat.
pupillaris)
pupilar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pupilár adj. m.,
pl. pupilári; f. pupiláră, pl. pupiláre