pupil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUPÍL, -Ă, pupili, -e, s. m. și
f. Persoană minoră aflată sub tutela sau în grija cuiva (altul decât părinții). – Din
fr. pupille, lat. pupillus.pupil (Dicționar de neologisme, 1986)PUPÍL, -Ă s.m. și f. Copil (băiat sau fată) minor aflat sub tutela cuiva. [Cf. fr.
pupille, lat.
pupillus, pupilla].
pupil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUPÍL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr.
pupille, lat.
pupillus)
pupil (Dicționaru limbii românești, 1939)*pupíl, -ă s. (lat.
pupillus, -illa și
púpulus, púpula, dim. d.
pûpus, pûpa, „copil” și „lumina ochĭuluĭ”. V.
pupă 2, pleoapă și
pup 1). Orfan supt [!] tutelă. S. f.
Anat. Lumina ochĭuluĭ, deschizătura pin [!] care lumina intră în ochĭ.
pupil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pupíl s. m.,
pl. pupíli