pupic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUPÍC, pupici, s. m. (
Fam. și în limbajul copiilor) Diminutiv al lui
pup. –
Pup +
suf. -ic.pupic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pupic, pupici s. n. (dim. – mai ales la pl.) sărut
pupic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pupíc (
fam.)
s. m.,
pl. pupíci