pumnicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUMNICÉL,pumnicei, s. m. (Reg.) Pumnișor. – Pumn + suf. -icel.
pumnicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pumnicél (reg.) s. m., pl. pumnicéi, art. pumnicéii