pulsativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PULSATÍV, -Ă, pulsativi, -e, adj. Pulsatil (
1). – Din
fr. pulsatif.pulsativ (Dicționar de neologisme, 1986)PULSATÍV, -Ă adj. Care provoacă pulsații. [< fr.
pulsatif].
pulsativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)PULSATÍV, -Ă adj. pulsatil (1). (< fr.
pulsatif)
pulsativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*pulsatív, -ă adj. (d. lat.
pulsatum, part. d.
pulsare, a bate, a pulsa).
Fiziol. Med. Care se manifestă pin [!] pulsațiunĭ, zvîcnitor:
durere pulsativă.