puls (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PULS, pulsuri, s. n. Mișcare fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă. ◊
Expr. A lua (cuiva)
pulsul = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietură mâinii.
A pipăi pulsul (cuiva) = a încerca să afle intențiile, planurile sau starea de spirit a cuiva.
A prinde (sau
a simți) pulsul (unei situații) = a înțelege sau a intui exact o situație, o stare de lucruri. ♦ Loc unde se simte această mișcare ritmică. – Din
fr. pouls, lat. pulsus.puls (Dicționar de neologisme, 1986)PULS s.n. 1. Dilatare și contractare ritmică a arterelor datorită pompării sângelui de către inimă în întregul corp.
2. Ritm, mers. [Cf. fr.
pouls, lat.
pulsum].
puls (Marele dicționar de neologisme, 2000)PULS s. n. 1. dilatație fiziologică ritmică a arterelor, datorită pompării sângelui de către inimă în întregul corp; pulsație (1). 2. ritm, mers. ◊ (fig.) stare de spirit. ♦ a lua ŭl = a tatona, a sonda terenul. (< fr.
pouls, lat.
pulsus)
puls (Dicționaru limbii românești, 1939)*puls n., pl.
urĭ (lat.
pulsus. V.
im-puls).
Fiziol. Bătaĭa saŭ zvîcniturile pe care le produce în artere sîngele împins de inimă.
Fig. Starea lucrurilor, a spiritelor.
A pipăi pulsu, a pune degetu ca să constațĭ număru bătăilor pe minut, și decĭ starea sănătățiĭ.
Fig. A sonda situațiunea în politică și afacerĭ.
puls (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PULS (‹
fr.,
lat.,
germ.,
it.)
s. n. Dilatare ritmică fiziologică a artelor produsă de creșterea volumului de sânge o dată cu fiecare sistolă ventriculară.
P. se simte, sub forma unei zvâcniri, prin comprimarea ușoară cu degetul a unei artere situate pe un plan osos (
ex. artera radială). La adultul normal,
p. este de 60-80 pe minut.
Sin. pulsație (
1). ◊
P. capilar = apariția anormală a unei unde pulsatile la nivelul capilarelor; se observă în insuficiența aortică. ◊
Expr. A prinde pulsul (unei situații) = a-și da seama (de o situație, de felul cum merg lucrurile).
puls (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puls s. n.,
pl. púlsuripuls (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)puls n. bătaia arterelor produsă prin mișcarea sângelui:
a pipăi pulsul cuiva.