pulpar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe.
2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. –
Pulpă +
suf. -ar.pulpar (Dicționar de neologisme, 1986)PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr.
pulpaire].
pulpar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PULPÁR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. (< fr.
pulpaire)
pulpar (Dicționaru limbii românești, 1939)pulpár m. (ca
cĭorapĭ, tuzlucĭ ș. a.) și n., pl.
e (d.
pulpă). Pl. Tuzlucĭ.
pulpar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pulpár s. n.,
pl. pulpáre