puiculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUICULÍȚĂ,puiculițe, s. f. (Pop.) Puicuță. – Puică + suf. -uliță.
puiculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) puiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. puiculíței; pl. puiculíțe