puicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUICÚȚĂ, puicuțe, s. f. Diminutiv al lui
puică; puiculiță, puiculeană. –
Puică +
suf. -uță.puicuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)puicúță,
puicúțe, s.f.
1. (pop.) pui de sex feminin; puică mică.
2. (pop.) iubită, iubițea, iubițică.
3. (pop.; deprec.) cocotă, prostituată.
4. (reg.; la pl.) boabele de porumb rămase neînflorite după ce s-au făcut floricelele; puichițe.
5. specie de cartofi lunguieți.
puicuță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)puicuță, puicuțe s. f. (dim.) 1. fată tânără.
2. homosexual pasiv.
puicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)puicúță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. puicúței; pl. puicúțe