puișor - explicat in DEX

puișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUIȘÓR¹, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -ișor.

puișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUIȘÓR², puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române; pui². [Pr.: pu-i-] – Pui² + suf. -ișor.

puișor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
puișór (puișóri), s. m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puțin folosit cu acest sens, și acesta din sb. pulja (Candrea); tc. ‹ pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans.

puișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule ! O veche monetă [!] care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.).

puișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puișór¹ (pui mic, monedă) (pu-i-) s. m., pl. puișóri

puișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
puișór² (pernă, doniță mică) (pu-i-) s. n., pl. puișoáre

puișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
puișor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute pe cămășile țărănești: puișori aleși de diferite colori; 3. od. Mold. monedă de 15 parale.