puhace (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)puháce (-e), s. f. – Bufniță. –
Var. buhoci. Tc. buhaç (Tiktin).
puhace (Dicționaru limbii românești, 1939)puháce f., pl.
ăcĭ, la Cant. tot
puhace (turc.
buha, id. V. și
buhă). Cucuvaĭe. V.
boaghe și
buhocĭ.