publica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUBLICÁ, públic, vb. I.
Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din
lat. publicare.publica (Dicționar de neologisme, 1986)PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i.
públic. / < lat.
publicare, cf. it.
pubblicare].
publica (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUBLICÁ vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat.
publicare)
publica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)publicá (a ~) (pu-bli-) vb.,
ind. prez. 3
públicăpublicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)publicà v.
1. a face public și notoriu;
2. a spune în public, a divulga;
3. a tipări și pune în vânzare:
a publica o carte, un ziar.