publican (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PUBLICÁN, publicani, s. m. Persoană care strângea impozitele la romani. – Din
lat. publicanus.publican (Dicționar de neologisme, 1986)PUBLICÁN s.m. (
Ist.) Adunător, strângător de impozite publice. [< lat.
publicanus, cf. fr.
publicain].
publican (Marele dicționar de neologisme, 2000)PUBLICÁN s. m. (la romani) persoană care strângea impozitele statului. (< lat.
publicanus)
publican (Dicționaru limbii românești, 1939)*publicán m. (lat.
publicanus). Arendaș al impozitelor statuluĭ la vechiĭ Romanĭ.
publican (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)publicán (pu-bli-) s. m.,
pl. publicáni