pubis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÚBIS, pubise, s. n. Os-pereche care formează partea anterioară a oaselor iliace. – Din
fr. pubis.pubis (Dicționar de neologisme, 1986)PÚBIS s.n. 1. Os care formează partea anterioară a bazinului osos la oameni.
2. Regiune păroasă care acoperă osul pubis. [Pl.
-se, -suri, var.
pubes s.n. / < fr., lat.
pubis, it.
pube].
pubis (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÚBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat.
pubis)
pubis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!púbis s. n.,
pl. púbisuri/ (oase)
púbisepubis (Dicționaru limbii românești, 1939)*púbis n. (lat.
pubis și
pubes, adolescență).
Anat. Regiunea ipogastrică care se acopere [!] cu păr la pubertate.