pubertate - explicat in DEX

pubertate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PUBERTÁTE s. f. Perioadă a vieții omenești situată între copilărie și adolescență, caracterizată prin maturația funcțiilor sexuale, prin apariția caracterelor sexuale secundare și printr-o dezvoltare psihică intensă. – Din fr. puberté, lat. pubertas, -atis.

pubertate (Dicționar de neologisme, 1986)
PUBERTÁTE s.f. Perioadă, vârstă între copilărie și adolescență, caracterizată prin apariția funcțiilor de procreare. [Cf. fr. puberté, lat. pubertas].

pubertate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PUBERTÁTE s. f. perioadă între copilărie și adolescență, caracterizată prin maturația funcțiilor sexuale. (< fr. puberté, lat. pubertas)

pubertate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pubertáte f. (lat. pubértas, -átis). Adolescență, etatea între 15-18 anĭ, de cînd e permisă căsătoria (cel puțin 15 anĭ p. fete și 18 p. băĭețĭ).

pubertate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PUBERTÁTE (‹ lat., fr.) s. f. Perioadă a dezvoltării organismului uman, caracterizată prin accelerarea transformărilor fizice, sexuale și psihice; reprezintă trecerea de la copilărie la adolescență. Se manifestă, în general, la băieți între 13-16 ani, la fete între 12-14 ani, dar există și cazuri de p. precoce (începând de la 8-10 ani la fete și 9-11 ani la băieți) sau de întârziere a p.

pubertate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pubertáte s. f., g.-d. art. pubertắții

pubertate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pubertate f. starea persoanelor în vârstă de a se căsători.