ptomaină (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)PTOMAÍNĂ,
ptomaine, s.f. Substanță rezultată din putrefacția proteinelor animale.
ptomaină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din
fr. ptomaïne.ptomaină (Dicționar de neologisme, 1986)PTOMAÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare rezultată din putrefacția proteinelor animale. [Pron.
-ma-i-. / < fr.
ptomaïne, cf. gr.
ptoma – cadavru].
ptomaină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PTOMAÍNĂ s. f. alcaloid toxic azotat rezultat din descompunerea proteinelor animale. (< fr.
ptomaïne)
ptomaină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ptomaínă s. f.,
g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne