ptiu (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)PTIU interj. Cuvânt care exprimă dezgust, dispreț sau mirare, surprindere etc.
ptiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PTÍU interj. (
Pop.) Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee.
ptiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ptiu interj. – Reproduce zgomotul de scuipat și exprimă ideea de dispreț. Creație expresivă,
cf. ngr. πτύω „a scuipa”.
ptiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ptiu [
pron. ptiu]
interj.ptiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ptiu ! int.
1. imită sgomotul când se scuipă;
2. exclamațiune prezervativă:
ptiu, drace !.ptiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ptiŭ, interj. care arată scuĭparea.