pteropod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj.,
s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat.
2. S. n. (La
pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la
sg.) moluscă din acest ordin. – Din
fr. ptéropodes.pteropod (Marele dicționar de neologisme, 2000)PTEROPÓD, -Ă I.
adj. (despre unele animale) cu picioare proprii pentru înotat. II. s. n. pl. ordin de moluște gasteropode, din planctonul marin, mai ales în zona tropicală. (< fr.
ptéropode/s/)
pteropod (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PTEROPÓD, -Ă (‹
fr.; {s}
ptero- +
gr. pous, podos „picior”)
adj.,
s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat.
2. S. n. Ordin de moluște gasteropode fosile, cu piciorul transformat în doi lobi simetrici, cu cochilie subțire, tubulară, în formă de corn, care trăiau în planctonul marin.
pteropod (Dicționaru limbii românești, 1939)*pteropód, -ă adj. (vgr.
pterópus, gen.
-ópodos, cu aripĭ la picĭoare, d.
pterón, aripă, și
pod din
cefalo-pod. V.
cala-pod).
Zool. Ale căruĭ picĭoare-s propriĭ la înotat, ca la unele molusce. S. n., pl.
e. Un
pteropod.