pst (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PST interj. Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva să tacă, să asculte etc. – Onomatopee.
pst (Dicționaru limbii românești, 1939)pst ! interj. de chemat pe cineva maĭ de departe fără să strigĭ. V.
pîstuĭesc, st, țîst.pst (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pst interj.pst (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pst ! int. spre a face tăcere.