psihopatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice. – Din
fr. psychopathologie.psihopatologie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază tulburările activității psihice. [Gen.
-iei. / < fr.
psychopathologie, cf. gr.
psyche – suflet,
pathos – boală,
logos – știință].
psihopatologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOPATOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activității psihice. (< fr.
psychopathologie)
psihopatologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihopatologíe s. f.,
art. psihopatología, g.-d. psihopatologíi, art. psihopatologíei