psihopatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică;
spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din
fr. psychopathie.psihopatie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOPATÍE s.f. (
Med.) Termen generic pentru bolile mintale; stare morbidă caracterizată prin reacții neadecvate la mediu, prin ciudățenii în comportare etc. [Gen.
-iei. / < fr.
psychopathie, cf. gr.
psyche – suflet,
pathos – boală].
psihopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOPATÍE s. f. 1. denumire generică pentru bolile psihice. 2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr.
psychopathie)
psihopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihopatíe s. f.,
art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile