psihomanție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOMANȚÍE s. f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morți. – Din
fr. psychomancie.psihomanție (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morți. [Gen.
-iei. / < fr.
psychomancie, cf. gr.
psyche – suflet,
manteia – ghicit].
psihomanție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morți. (< fr.
psychomancie)
psihomanție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihomanțíe s. f.,
art. psihomanțía, g.-d. psihomanțíi, art. psihomanțíei