psihogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din
fr. psychogenèse.psihogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHOGENÉZĂ s.f. Parte a psihologiei care studiază nașterea și dezvoltarea vieții psihice a omului. [< fr.
psychogenèse, cf. gr.
psyche – suflet,
genesis – generație].
psihogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHOGENÉZĂ s. f. 1. studiu al apariției și dezvoltării vieții psihice. 2. procesul apariției unei boli din cauze psihice. (< fr.
psychogenèse)
psihogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)psihogenéză s. f.,
g.-d. art. psihogenézei