psihagogie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSIHAGOGÍE s. f. Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate, potrivit exigențelor și normelor sociomorale. – Din
fr. psychagogie.psihagogie (Dicționar de neologisme, 1986)PSIHAGOGÍE s.f. Ansamblu de metode educative, psihologice și pedagogice, având ca scop să favorizeze dezvoltarea personalității. [Gen.
-iei. / < fr.
psychagogie, cf. gr.
psyche – suflet,
agoge – conducere].
psihagogie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSIHAGOGÍE s. f. 1. ansamblu de acțiuni și tehnici educative care urmăresc (re)modelarea conduitei morale a individului, potrivit cerințelor mediului social. 2. psihoterapie prin metode educative. (< fr.
psychagogie)