pseudoproblemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [
Pr.:
pse-u-] –
Pseudo- +
problemă.pseudoproblemă (Dicționar de neologisme, 1986)PSEUDOPROBLÉMĂ s.f. Falsă problemă. [Cf. fr.
pseudoproblème].
pseudoproblemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSEUDOPROBLÉMĂ s. f. falsă, pretinsă problemă. (< fr.
pseudoproblème)
pseudoproblemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f.,
g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoprobléme