pseudonim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [
Pr.:
pse-u-] – Din
fr. pseudonyme.pseudonim (Dicționar de neologisme, 1986)PSEUDONÍM s.n. Nume fictiv, fals, pe care îl adoptă mai ales scriitorii, artiștii etc. [< fr.
pseudonyme, cf. gr.
pseudos – mincinos,
onoma – nume].
pseudonim (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSEUDONÍM s. n. nume fictiv pe care îl adoptă mai ales scriitorii, artiștii etc., pentru a-și ascunde identitatea. (< fr.
pseudonyme)
pseudonim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n.,
pl. pseudonímepseudonim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pseudonim a. care își publică operele sub un nume plăsmuit. ║ n. nume falș.
pseŭdonim (Dicționaru limbii românești, 1939)*pseŭdoním și
pseu- (vgr.
pseudónymos, d.
pseudés, fals, orĭ
pseûdos, mincĭună, și
ónoma, nume; fr.
pseudonyme. V.
an-, ant-, om-, par- și
sin-onim). Iscălit cu nume fals:
articul pseudonim. S. n., pl.
e. Nume fals.