pseudoliterat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PSEUDOLITERÁT, pseudoliterați, -te, s. m. și
f. Fals, pretins literat. [
Pr.:
pse-u-] –
Pseudo- +
literat.pseudoliterat (Dicționar de neologisme, 1986)PSEUDOLITERÁT, -Ă s.m. și f. (
Liv.) Persoană care pozează ca literat; literat fără valoare, pseudoscriitor. [Cf. it.
pseudoletterato].
pseudoliterat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PSEUDOLITERÁT, -Ă s. m. f. pseudoscriitor. (< pseudo- + literat)
pseudoliterat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pseudoliterát (pse-u-) s. m.,
pl. pseudoliteráți